De-ale celor mici…


ImagineO mamă exasperată de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi:
– Cum crezi că vei ajunge în Cer? Băiatul s-a gândit câteva clipe, după care i-a spus:
– Păi, o să tot ies şi-o să tot intru, şi-o să tot ies, şi-o să tot intru trântind uşa, până ce Sf. Petru-mi va zice: „Dar hotărăşte-te odată, Dylan – ori înăuntru, ori afară!”Un băieţel e trimis la culcare de tăticul lui. Cinci minute mai târziu… – Tati… Taaati… – Ce vrei? – Mi-e sete. Îmi aduci puţină apă? – Nu. Trebuia să bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: – Taaaaatiii… – CE VREI? – Mi-e SETE! Îmi aduci puţină apă? – Ţi-am spus o dată: NU! Dacă te mai aud din nou, vin la tine şi-ţi trag o bătaie…!!! Cinci minute mai târziu: – TAAAATIIIII… – CE VREI? – Când vii să mă baţi, îmi aduci, te rog, şi puţină apă, că mi-e tare sete!

Într-o zi, învăţătoarea le citeşte elevilor din clasa întâi o poveste despre un puiuţ năzdrăvan. Ajunsă la pasajul unde puiuţul încearcă să-l avertizeze pe fermier de un pericol iminent, ea citeşte: „… şi puiuţul năzdrăvan a alergat la fermier şi i-a spus: „Cade cerul! Cade cerul!”
După care învăţătoarea a făcut o pauză şi a întrebat clasa: – Şi ce credeţi voi că a răspuns fermierul? O fetiţă din prima bancă a început imediat să-şi fluture mâna pe sus: – Eu cred că a exclamat: „Uau! Un puişor care vorbeşte!”

PRESCRIPŢIE MEDICALĂ
„Din cauza unei otite rebele, m-am dus cu fiul meu, Casey, la pediatru.
M-a impresionat răbdarea cu care medicul a vorbit cu fiul meu, explicându-i fiecare manevră din timpul consultaţiei.
La sfârşit l-a întrebat: – Voinice, eşti alergic la ceva? Casey a dat din cap şi i-a şoptit ceva la ureche.
Zâmbind, pediatrul a scris reţeta şi mi-a întins-o. Fără să mă uit pe ea, am băgat-o în poşetă, urmând să ne oprim la farmacie.
Mai târziu, în timp ce ne elibera medicamentele, farmacistul a remarcat intoleranţa ciudată pe care o prezintă fiul meu.
Văzându-mi expresia uimită a feţei, el mi-a arătat eticheta prinsă special de sticluţa cu medicamente.
După indicaţia medicului, pe ea era scris: „A NU SE LUA CU BROCCOLI!”

ÎNŢELEPCIUNEA COPILĂRIEI
Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în căsuţa de vacanţă, nu am aprins lumina până ce nu am închis uşa în urma noastră, şi asta ca să nu atragem după noi vreo insectă nesuferită. Cu toate acestea, câţiva licurici tot au reuşit să se strecoare pe lângă noi.
Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas şoptit: – Degeaba, bunicule. Ţânţarii-s pe urmele noastre… şi-au făcut rost de lanterne…

Nu ştiam dacă nepoţica mea recunoaşte deja culorile, aşa că am vrut să o verific. Am început să-i arăt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au.
De fiecare dată mi-a spus culoarea corectă. Mă distra să văd cu câtă importanţă rosteşte culorile, aşa că am continuat.
În cele din urmă, nepoţica mea s-a îndreptat spre uşă, rostind cu multă gravitate în glas: „Buni, acum cred că ai învăţat culorile. Încearcă să te descurci şi singură!”

După ce şi-a culcat copiii, învelindu-i cu grijă şi sărutându-i de noapte-bună, o mămică obosită şi-a schimbat hainele cu un trening ponosit şi o bluză lăbărţată şi a început să se spele pe cap. Auzind că zarva din camera copiilor devine tot mai mare, şi-a pierdut răbdarea, şi-a înfăşurat un prosop în jurul capului şi a intrat ca o furtună la ei, trimiţându-i răstit şi ameninţător înapoi în paturile lor.
Pe când ieşea din cameră, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândă: „Da ASTA cine-o mai fi fost?”

O mămică îi povestea fetiţei ei cum şi-a petrecut copilăria:
– Ne dădeam pe gheaţă în spatele casei; scrânciobul ni l-am făcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din faţă; vecinii aveau un ponei pe care îl călăream toată ziua şi culegeam mure sălbatice în pădure.
Fetiţa asculta cu ochii larg deschişi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei.
În cele din urmă a exclamat:” – Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme?!

Fotografie: De-ale celor mici ...</p><br />
<p>O mamă exasperată de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi:<br /><br />
- Cum crezi că vei ajunge în Cer? Băiatul s-a gândit câteva clipe, după care i-a spus:<br /><br />
- Păi, o să tot ies şi-o să tot intru, şi-o să tot ies, şi-o să tot intru trântind uşa, până ce Sf. Petru-mi va zice: "Dar hotărăşte-te odată, Dylan - ori înăuntru, ori afară!"</p><br />
<p>Un băieţel e trimis la culcare de tăticul lui. Cinci minute mai târziu... - Tati... Taaati... - Ce vrei? - Mi-e sete. Îmi aduci puţină apă? - Nu. Trebuia să bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: - Taaaaatiii... - CE VREI? - Mi-e SETE! Îmi aduci puţină apă? - Ţi-am spus o dată: NU! Dacă te mai aud din nou, vin la tine şi-ţi trag o bătaie...!!! Cinci minute mai târziu: - TAAAATIIIII... - CE VREI? - Când vii să mă baţi, îmi aduci, te rog, şi puţină apă, că mi-e tare sete!</p><br />
<p>Într-o zi, învăţătoarea le citeşte elevilor din clasa întâi o poveste despre un puiuţ năzdrăvan. Ajunsă la pasajul unde puiuţul încearcă să-l avertizeze pe fermier de un pericol iminent, ea citeşte: "... şi puiuţul năzdrăvan a alergat la fermier şi i-a spus: "Cade cerul! Cade cerul!"<br /><br />
După care învăţătoarea a făcut o pauză şi a întrebat clasa: - Şi ce credeţi voi că a răspuns fermierul? O fetiţă din prima bancă a început imediat să-şi fluture mâna pe sus: - Eu cred că a exclamat: "Uau! Un puişor care vorbeşte!"</p><br />
<p>PRESCRIPŢIE MEDICALĂ<br /><br />
"Din cauza unei otite rebele, m-am dus cu fiul meu, Casey, la pediatru.<br /><br />
M-a impresionat răbdarea cu care medicul a vorbit cu fiul meu, explicându-i fiecare manevră din timpul consultaţiei.<br /><br />
La sfârşit l-a întrebat: - Voinice, eşti alergic la ceva? Casey a dat din cap şi i-a şoptit ceva la ureche.<br /><br />
Zâmbind, pediatrul a scris reţeta şi mi-a întins-o. Fără să mă uit pe ea, am băgat-o în poşetă, urmând să ne oprim la farmacie.<br /><br />
Mai târziu, în timp ce ne elibera medicamentele, farmacistul a remarcat intoleranţa ciudată pe care o prezintă fiul meu.<br /><br />
Văzându-mi expresia uimită a feţei, el mi-a arătat eticheta prinsă special de sticluţa cu medicamente.<br /><br />
După indicaţia medicului, pe ea era scris: "A NU SE LUA CU BROCCOLI!"</p><br />
<p>ÎNŢELEPCIUNEA COPILĂRIEI<br /><br />
Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în căsuţa de vacanţă, nu am aprins lumina până ce nu am închis uşa în urma noastră, şi asta ca să nu atragem după noi vreo insectă nesuferită. Cu toate acestea, câţiva licurici tot au reuşit să se strecoare pe lângă noi.<br /><br />
Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas şoptit: - Degeaba, bunicule. Ţânţarii-s pe urmele noastre... şi-au făcut rost de lanterne...</p><br />
<p>Nu ştiam dacă nepoţica mea recunoaşte deja culorile, aşa că am vrut să o verific. Am început să-i arăt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au.<br /><br />
De fiecare dată mi-a spus culoarea corectă. Mă distra să văd cu câtă importanţă rosteşte culorile, aşa că am continuat.<br /><br />
În cele din urmă, nepoţica mea s-a îndreptat spre uşă, rostind cu multă gravitate în glas: "Buni, acum cred că ai învăţat culorile. Încearcă să te descurci şi singură!"</p><br />
<p>După ce şi-a culcat copiii, învelindu-i cu grijă şi sărutându-i de noapte-bună, o mămică obosită şi-a schimbat hainele cu un trening ponosit şi o bluză lăbărţată şi a început să se spele pe cap. Auzind că zarva din camera copiilor devine tot mai mare, şi-a pierdut răbdarea, şi-a înfăşurat un prosop în jurul capului şi a intrat ca o furtună la ei, trimiţându-i răstit şi ameninţător înapoi în paturile lor.<br /><br />
Pe când ieşea din cameră, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândă: "Da ASTA cine-o mai fi fost?"</p><br />
<p>O mămică îi povestea fetiţei ei cum şi-a petrecut copilăria:<br /><br />
- Ne dădeam pe gheaţă în spatele casei; scrânciobul ni l-am făcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din faţă; vecinii aveau un ponei pe care îl călăream toată ziua şi culegeam mure sălbatice în pădure.<br /><br />
Fetiţa asculta cu ochii larg deschişi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei.<br /><br />
În cele din urmă a exclamat:" - Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme?!

3 thoughts on “De-ale celor mici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s