De 1 IUNIE – Scrisoare pentru mamici invingatoare


Buna ziua, draga mea, Violet!

Astazi iar e zi ploioasa. Fetita mea e putin racita si am emotii caci sambata vom avea o serbare cu trupa de balet. Pret de vreo doua ore va trebui sa marsaluim si sa dantuim…

Oare de ce ma simt… stresata?
Ce e stresul asta de fapt?
Mie mi s-a facut inima cat un purice. In ultima vreme cam in starea asta a stat…

Am putere mare de a imi reveni repede si a face cate un salt inainte tocmai dupa o provocare… Ai zice ca problemele exista ca sa te darame.

Oare, totusi, problemele nu exista ca sa ne faca mai puternici?
Daca e asa?

Tu ce parere ai?

Bine, bine… Am inceput sa iti scriu despre ce simt in momentul acesta. Scopul meu, insa, este cu totul altul.

Astazi iti scriu ca sa te intreb daca tu te-ai mai gandit in ultima vreme la ce e cu adevarat important…

Pana la urma, in ce punct al vietii tale te regasesti si ce urmaresti sa se intample de aici incolo?
Stii ce? E important sa te gandesti din cand in cand la ce e cu adevarat important…

Ce e important pentru tine? Ce e important pentru copiii tai? Ce e important pentru relatia ta cu partenerul tau? Pentru relatia ta cu cei din jurul tau?

Astazi am avut de gand sa discutam despre copiii. Pentru ca mamainvingatoare.ro este un site dedicat copiilor si felului in care mamele se pot creste pe ele insele ca sa poata avea grija de copiii, de familia lor…

Ce urmarim, asadar, sa obtinem in viata noastra? Pentru ce vrem sa ii pregatim pe copiii nostri?

Stii? Se spun multe in ultima vreme prin articole. Si mie imi plac si ma ajuta multe dintre ele.
Ceva imi lipseste, insa, atunci cand le citesc pe unele dintre ele (asta nu inseamna ca nu au valoarea lor – cine le scrie ar face bine sa o faca in continuare)…
Ceea ce urmeaza dupa ce citesc un articol despre… metode (ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca un parinte)… sunt, insa, si mai multe intrebari.

Mai multe intrebari la care mi-as dori sa gasesc un raspuns. As vrea sa am raspunsuri pentru mine si, de ce nu, pe care sa le impartasesc si cu tine…

Bun… Cum fac eu sa fiu mai rabdatoare? Cum fac eu sa gresesc cat mai putin cand vine vorba de educatia copiilor mei? Cum sa ma comport altfel decat s-au comportat parintii mei cu mine? De unde pot invata eu tehnicile de parenting perfecte? Si, in plus de asta, cum sa ma pot inhama la munca asta grea a schimbarii cu atata vointa incat sa nu mai calc stramb?
E vorba aici de un factor uman… Om sunt si eu si esti si tu… Bun!
Ar trebui sa procedez asa… si asa… si sa nu fac asa…

Multe dintre voi imi trimiteti mesaje… Si si eu am aceleasi intrebari pe care mi le pun iar si iar…

Dar cum sa fac sa fiu un parinte cat mai bun cand am atatea alte probleme de rezolvat? Cand nu totul merge struna in jur? Cand te mai superi si cu un alt membru al familiei… Cand nu esti chiar asa de ajutat pe cat ai avea nevoie… Cand situatia financiara nu e perfect aranjata… Si cate si mai cate…

EI BINE ASTA URMARIM NOI AICI:
– Sa ne incurajam
– Sa ne sustinem una pe cealalta cand ne mai debusolam
– Sa ne regasim repede calea atunci cand o pierdem

O comunitate ca a noastra asta poate obtine. Totul e sa iubim.
Totul este sa realizam la timp ca noi nu suntem gandurile noastre, nu suntem ingrijorarile noastre, noi nu ne identificam cu previziunile sumbre, chiar daca mintea noastra croseteaza scenarii negative, noi nu suntem acele scenarii.
Ne observam gandurile si le lasam sa treaca. Le acceptam ca vin si le dam voie sa plece.

Tu nu esti asa cum gandesti despre tine ca esti. Tu poti fi rabdatoare, tu poti sa te odihnesti si sa revii cu forte proaspete,
tu poti avea o atmosfera linistita seara, copiii tai te vor asculta si scopul este sa devina niste adulti puternici.

Adultii care:

– Vor fi increzatori in fortele proprii
– Vor fi maturi emotional
– Vor fi motivati sa indeplineasca scopuri importante
– Vor fi independenti
– Vor vrea sa ajute la randul lor
– Isi vor rezolva problemele repede si vor fi orientati catre solutii

Nu chiar toate acestea sunt cu adevarat importante? Nu chiar obiectivele ne pot tine pe noi toti pe calea cea buna?
Astept sa imi spui in comentarii: tu la ce te-ai gandit?

Acum vreau sa te las citind povestea ultimei colege ale mele ce a scris pentru noi.

Carmen este o mamica deja trecuta prin greutatile vietii cu copii mici. Are copiii mari si noi toate avem de invatat de le ea. Pe Carmen o poti urmari pe parintedemeserie.ro
Iata ce a scris pentru noi:

Dragele mele mamici si dragele mele camarade.Vreau sa va impartasesc cate ceva din experienta mea. Ce vrem noi sa cucerim, pentru ce luptam?

Pentru implinirea noastra si a copiilor nostrii, pentru o viata plina de lumina , pentru zambetele copiilor nostri.

Nu este putin, nu-i asa? Si nici usor! Daca strangem randurile, insa, vom reusi!

Cand copiii mei au plecat de acasa (pentru ca au crescut ), am simtit un gol in mine.Toti anii in care m-am antrenat sa fiu cat mai eficienta , cat mai documentata, cat mai prezenta in viata copiilor mei ,sa ii educ cat mai bine, sa-mi fac timp si pentru mine, pareau fara sens acum.

Ce fac eu cu toata experienta mea ? Cu se va umple golul din viata mea acum?

M-am oprit in loc si mi-am ascultat inima, am incercat sa fiu extrem de atenta la ce spune sufletul meu. Ciudat! In mine era bucurie, nu tristetea pe care ratiunea imi spunea ca va fi haina mea de zi cu zi.

Am mai sapat putin si am descoperit de unde imi venea aceasta bucurie: era un nou inceput. Un inceput pentru toate visele mele ascunse in sertar si bucuria ca pot sa impartasesc experiente complete despre ceeea ce fusese principala directie a vietii mele pana atunci.

Acum aveam forta si expertiza de a lupta pentru educatia copilului asa cum am aplicat-o eu si am vazut ca a dat rezultate bune.

Reteta mea de educatie a fost simpla: creste-ti copilul cu iubire, inconjoara-l cu iubire si iubeste-te pe tine pentru a putea darui iubirea si pentru a fi un exemplu pentru copilul tau.

M-am lovit de multe pareri reticente: copiii trebuie sa fie cuminti, obedienti, respectuosi, infranati. Mamele trebuie sa fie sclave ale casei, sa pastreze casa si copilul curate cu orice pret, sa se dedice lor in totalitate, sa uite ca sunt femei, ca au o cariera, ca au viata personala.

Bunicile imi tot repetau: „copiii trebuie sa fie ascultatori”

O, da, lectia ascultarii a fost printre primele lectii pe care le-am predat: SA-SI ASCULTE INIMA! Nu dorintele de moment ci intuitia, inteligenta spiritului.

Inima – sfetnicul cel mai credincios al unei fiinte, ii va indruma in viata mai bine decat mine cateodata, pentru ca acolo se afla numai iubire, acolo se pastreaza inocenta.

Cu inima si-au ales vocatiile, prietenii, preocuparile si restul a venit de la sine.

Inima mea mi-a dictat sa fac blogul „„parinte de meserie”„, sa povestesc acolo din experientele mele, sa pledez pentru iubire, pentru educatia prin iubire.

Si cred ca tot inima m-a indrumat catre Cristina si munca ei.
Minunate sunt caile ascultarii inimii!!!

Dragele mele, inainte de a va face o mie si una de probleme in legatura cu voi, cu copiii vostri, cu viata in general,
acultati-va inima, ea va va da solutiile sa depasiti toate obstacolele si sa fiti invingatoare.

Cu dragoste sunteti mamici invingatoare.
Cu drag, parinte de meserie, Carmen”

3 thoughts on “De 1 IUNIE – Scrisoare pentru mamici invingatoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s