O modalitate foarte bună de a învăța ceva


cine preda invataMinunata expresie latină – „Qui docet discit” – „Cine predă învață” – exprimă foarte elegant, o puternică maxima despre învățare și predare:

O modalitate foarte bună de a învăța ceva este să-l predai altcuiva.

Când încercăm să învățăm ceva noi înșine, de obicei încercăm să înțelegem și să dobândim cunoștințe sau aptitudini într-un mod simplu și direct, de regulă folosind un singur sens (lecturare sau ascultare).

Acest lucru poate fi o provocare, mai ales în cazul în care cunoștințele sau aptitudinile sunt foarte noi pentru noi, și/sau în afara puterilor și preferințelor noastre.

De asemenea, avem mai degrabă tendința de a încerca să reproducem cunoștințele în memoria noastră, să le copiem, decât să le interpretăm.

Avem tendința de a nu analiza ceea ce incearcăm să invățăm dincolo de limita absolut necesară. S-ar putea folosi anumite tehnici de memorare, ca de exemplu repetarea verbală, sau scrierea informațiilor, pentru a accelera și consolida transferul de informații în creierele noastre. Acest tip de învățare poate deveni plictisitor și obositor.

Nimic din toate acestea nu ne ajută să fim foarte conștienți de ceea ce și cum învățăm și nici nu ne ajuta să asimileze învățarea la un nivel profund.

Când încercăm să învățăm ceva noi înșine avem tendința de a face acest lucru superficial, ceea ce înseamnă că este mai puțin probabil să reținem ulterior cunoștințele/aptitudinile, în afara situației în care le vom folosi sau practică în mod constant.

Cu toate acestea, atunci când abordăm un subiect cu scopul de a-l preda, înțelegerea noastră, puterea de reținere și cotrolul asupra cunoștințelor/aptitudinilor sunt adesea imbunătățite dramatic, comparativ cu învățarea pentru noi înșine.

Acest lucru se datorează mai multor factori :

• motivația noastră/nevoia de a învăța tinde să crească, pentru că avem o responsabilitate față de altcineva care crește angajamentul nostru și strădania

• analizăm si ne gândim la noile cunoștințe/aptitudini la un nivel mai profund, cu scopul de a le înțelege, pentru a le interpreta sensul, ce trebuie apoi explicat altora

• avem tendința de a practica și repeta cunoștințe/aptitudini mai mult decat în cazul învățării acestora doar pentru noi – din cauza presiunii crescute și riscurilor provocate de responsabilatea de a le explica altcuiva – nu dorim să facem o greșeală, mai ales ca greșelile noastre sunt etalate altei persoane (aceasta presiune/strădanie crește odată cu numărul de persoane cărora le predăm)

• suntem înclinați să învațăm mai mult decât simple fapte/aptitudini, pentru că elevii pun întrebări profesorilor lor și vrem să fim pregătiți pentru întrebări neprevăzute și nevoile acestora de învățare

• lucrăm cu acel subiect utilizând medii de comunicare variate – lectură, verbal, vizual,  fizic/corporal, etc , în proiectarea și furnizarea învățăturii

• devenim mândri de îndemânarea și responsabilitatea noastră pentru misiunea de predare – acest lucru crește atractivitatea personală de învățare și astfel există mai multe șanse să fim atrași de acel subiect, deoarece ne face sa ne simțim bine

• transpunem sau adaptăm cunoștințele sau aptitudinile suficient încât să optimizăm accesibilitatea și atracția celui pe care îl învățăm – pentru adaptarea și transpunerea cunoștințelor sau aptitudinilor este nevoie de un control mult mai profund asupra subiectului decât în cazul auto-învățării

• suplimentar putem sfătui persoana pe care o învățăm cum să pună în aplicare învățătura și avem șansa de a fi implicați în urmărirea proceselor de după momentul transmiterii învățăturii, putând evalua modul în care cursantul a absorbit, înțeles și aplicat noile cunoștințe/aptitudini.

• toate acestea garantează că vom aborda subiectul într-un mod multi-senzorial și de asemenea multi-experimental, ceea ce imbunătățește substanțial propria noastră înțelegere și reținere a subiectului/aptitudinii

Și toate acestea sunt reprezentate de fraza:

Qui docet discit – Cine predă învață.

Conceptul este utilizat în numeroase modele și teorii de învătare, printre care:

• Teoria stilurilor de învățare a lui Kolb

• Teoria Evaluării Învățării a lui Kirkpatrick

• Teoria Inteligențelor Multiple a luiHoward Gardner

• și teoria/modelul de învățare “Competența Conștientă”

sursa: http://dor.academy/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s