7 retete culinare pentru copii mofturosi

Pe lista poate fi adaugata si pizza de casa, cu legume din plin (feliute subtiri de dovlecel, ardei gras, masline, felii de rosii) si carne sanatoasa (pui si curcan taiat marunt si innabusit la aburi in prealabil)

Alte retete culinare pe care cei mici ar putea sa le accepte cu usurinta:

ALIVE

Iata doar 7 retete culinare pentru copii mofturosi, retete simple si rapid de preparat. Ideal este sa includem in hrana copiilor alimente sanatoase, inalt nutritive, cu legume si verdeturi din prod…

Sursă: 7 retete culinare pentru copii mofturosi

Vezi articol original

Uniforma scolara NU este obligatorie prin lege

AU VOIE ELEVII SA INTRE LA ORE DACA NU POARTA UNIFORMA SCOLARA ?

Au voie elevii sa intre la ore daca nu poarta uniforma scolara obligatorie?Dupa doar cateva saptamani de la debutul anului scolar 2016-2017, tot mai multi parinti ne scriu pe adresa redactiei ca introducerea uniformelor obligatorii pentru elevi este un cosmar pentru familiile cu posibilitati financiare reduse, tinand cont ca pretul acestora variaza intre 200-300 de lei.

Ce se intampla daca parintii nu au bani sa cumpere uniformele obligatorii pentru elevi?

Teoretic, legislatia in vigoare nu permite unitatilor de invatamant sa interzica accesul elevilor care nu poarta tinuta vestimentara stabilita de conducerea scolii.

„Tinuta vestimentara sau lipsa elementelor de identificare nu poate reprezenta un motiv pentru refuzarea accesului in perimetrul scolii”, se arata in statutul elevilor, care a intrat in vigoare odata din anul scolar 2016-2017.

Practic, inca mai intalnim situatii in intreaga tara unde elevii nu sunt primiti la ore pentru ca nu poarta ori pentru ca nu au bani sa cumpere uniformele obligatorii impuse de conducere unitatii de invatamant.Parintii aflati in aceasta situatie disperata ne cer zilnic sfatul si ne intreaba ce pot face daca nu au bani sa le cumpere copiilor uniforme si acestia nu mai au voie sa intre in scoala. Practic, copiilor le este ingradit accesul la educatie, ceea ce este interzis prin Constitutia Romaniei.

Unitatile de invatamant care interzic elevilor accesul in scoli din cauza lipsei uniformei obligatorii, incalca reglementarile aduse de Statutul Elevului, iar astfel de situatii trebuie aduse la cunostinta Ministerului Educatiei si Inspectoratului Scolar Judetean, care vor analiza situatia si vor lua masurile corespunzatoare in acest sens.

Mai mult decat atat, precizam ca uniforma scolara NU este obligatorie prin lege in anul scolar 2016-2017, ci decizia de a impune sau nu o anumita tinuta vestimentara este la latitudinea fiecarei unitati de invatamant preuniversitar.

In plus, scolile nu pot nici sa sanctioneze eleviii cu scaderea notei la purtare pentru lipsa uniformei. Anul scolar trecut, o scoala din Bucuresti a fost sanctionata cu 1.000 de lei de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) pe motiv ca reprezinta „discriminare indirecta” prevederea din regulamentul unitatii de invatamant referitoare la scaderea notei la purtare in cazul in care nu este folosita uniforma.

Conform statutului elevilor, acestia nu pot fi sanctionati sau mustrati in fata clasei.

Atentie! Elevii nu pot fi supusi unei sanctiuni colective!

Profesorii pot sanctiona elevii cu scaderea notei la purtare cu un punct pentru fiecare 10 absente nejustificate pe semestru din totalul orelor de studiu sau la 10% absente nejustificate din numarul de ore pe semestru la o disciplina sau modul.

Cunoasteti cazuri in care elevii au interdictia de a intra in scoli pentru ca nu poarta ori nu detin uniforme scolare? Va rugam sa descrieti situatia la sectiunea de comentarii de mai jos!

Cum îl dezveţi să mai fie pârâcios

Specialiştii spun că pârâtul este un comportament normal la copii şi este mai întâlnit la preşcolari şi la cei din primii ani de şcoală. La această vârstă, copiii sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă şi în acelaşi timp tind să observe şi să respecte foarte mult regulile. Orice abatere este sesizată şi taxată de către cel mic, și aşa ajung cei mai mulţi să îşi pârască colegii, prietenii, dar mai ales fraţii cu care se află într-o permanentă competiţie. Mândri de faptul că ei pot respecta foarte bine regulile şi foarte atenţi la abaterile celorlalţi, copiii cred că adulţii trebuie să fie imediat alertaţi, indiferent dacă este vorba de ceva important sau nu.

Dar, acest obicei al copilului de a raporta imediat ce fac ceilalţi poate deveni o mare problemă. Cu timpul, din cauza faptului că este pârâcios, copilul ar putea ajunge să fie marginalizat şi să îşi facă tot mai greu prieteni.

Dacă şi copilul tău a început să facă din pârâtul copiilor un obicei este timpul să îl împiedici. Iată şase strategii care ar putea da rezultate şi în cazul tău.

  1. Explică-i care este diferenţa dintre a povesti o întâmplare şi a pârî, atunci când un prieten de-al său face ceva. Dacă este vorba de un incident minor, nu are rost să vină să îţi dea raportul imediat. Acest tip de comportament îl poate lăsa fără prietenul respectiv, iar copilul tău trebuie să ştie acest lucru.
  2. Învaţă-l să îşi rezolve singur problemele. Acest tip de atitudine îi va fi de folos în multe situaţii în viaţă şi îl poate vindeca şi de obiceiul pârâtului. De exemplu, atunci când un prieten trişează la un joc sau îi adresează nişte vorbe mai puţin frumoase, învaţă-l să ia atitudine şi să îi dea prietenului său lecţiile pe care le merită în funcţie de situaţie. Va fi mult mai bine pentru cel mic decât dacă ar veni fuga la tine să îşi pârască prietenul.
  3. Află motivul pentru care copilul tău este un mic pârâcios. Unii copii pârăsc ca să se răzbune, aţii îşi doresc doar să atragă atenţia. Ca părinte, este important să ştii care sunt motivele care îl determină pe copilul tău să fie pârâcios.
  4. Înconjoară-l cu atenţie! Atunci când copilul are atenţie din partea părinţilor, şansele ca să dezvolte un astfel de obicei sau altele asemănătoare sunt mai mici. Dacă îi acorzi zilnic măcar jumătate de oră în care să vă jucaţi, să râdeti, să alergaţi atunci aceste comportamente, prin care cel mic de fapt caută să vă atragă atenţia, nu vor exista.

 

 

Din anul scolar 2014-2015, o noua materie pentru elevii de clasa I si clasa a II-a

Ministerul Educatiei Nationale a decis sa introduca inca o materie in programa scolara a elevilor de clasa I si a II-a.

Noul an scolar, care incepe la 15 septembrie aduce o materie in plus pentru elevii din primul si al doilea an de studiu, conform programei scolare aprobata de Ministerul Educatiei.

Astfel, cei mai mici dintre elevi vor avea posibilitatea sa participe la disciplina optionala „educatie prin sah”.

Acestea intra in curriculum la decizia scolii pentru invatamantul primar si vor putea fi folosite incepand cu anul scolar 2014-2015. Elevii vor avea ocazia sa se familiarizeze cu tabla de sah, cu regulile de joc si sa decodifice semnificatia semnelor conventionale utilizate in partida de sah.

Exercitiile de interpretare, observatia, simularea unor situatii de joc, calculul unor variante de joc sunt etape pe care elevii le vor parcurge in cei doi ani de studiu.

Programele au fost realizate in urma consultarilor cu specialistii din cadrul Federatiei Romane de Sah.

Disciplina Educatie prin sah se adauga astfel listei celor mai noi discipline care au fost introduse in programa scolara dupa anul 2013: Educatie pentru societate, Filosofie pentru copii si Educatie financiara, destinate tot elevilor din invatamantul primar.

Daca aceasta reprezinta o disciplina optionala, programa scolara pentru clasa a II-a, in anul scolar 2014-2015, prevede includerea unor materii obligatorii noi: notiuni de fizica, fractii, biologie, geografie si nutritie.

SURSA

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …

Copiii din Centrul Pinocchio 3 (sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete) au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri – pentru ei şi, odată cu începerea şcolii, să le mai facem câte-o bucurie!
Cei ce doriţi să donaţi :

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

 

http://noaptebunacopii.wordpress.com/2013/08/13/ai-lor-ai-mei-ai-tai-ai-nostri/

Noaptebunacopii's Blog

Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am…

Vezi articol original 263 de cuvinte mai mult

De-ale celor mici…

ImagineO mamă exasperată de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi:
– Cum crezi că vei ajunge în Cer? Băiatul s-a gândit câteva clipe, după care i-a spus:
– Păi, o să tot ies şi-o să tot intru, şi-o să tot ies, şi-o să tot intru trântind uşa, până ce Sf. Petru-mi va zice: „Dar hotărăşte-te odată, Dylan – ori înăuntru, ori afară!”Un băieţel e trimis la culcare de tăticul lui. Cinci minute mai târziu… – Tati… Taaati… – Ce vrei? – Mi-e sete. Îmi aduci puţină apă? – Nu. Trebuia să bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: – Taaaaatiii… – CE VREI? – Mi-e SETE! Îmi aduci puţină apă? – Ţi-am spus o dată: NU! Dacă te mai aud din nou, vin la tine şi-ţi trag o bătaie…!!! Cinci minute mai târziu: – TAAAATIIIII… – CE VREI? – Când vii să mă baţi, îmi aduci, te rog, şi puţină apă, că mi-e tare sete!

Într-o zi, învăţătoarea le citeşte elevilor din clasa întâi o poveste despre un puiuţ năzdrăvan. Ajunsă la pasajul unde puiuţul încearcă să-l avertizeze pe fermier de un pericol iminent, ea citeşte: „… şi puiuţul năzdrăvan a alergat la fermier şi i-a spus: „Cade cerul! Cade cerul!”
După care învăţătoarea a făcut o pauză şi a întrebat clasa: – Şi ce credeţi voi că a răspuns fermierul? O fetiţă din prima bancă a început imediat să-şi fluture mâna pe sus: – Eu cred că a exclamat: „Uau! Un puişor care vorbeşte!”

PRESCRIPŢIE MEDICALĂ
„Din cauza unei otite rebele, m-am dus cu fiul meu, Casey, la pediatru.
M-a impresionat răbdarea cu care medicul a vorbit cu fiul meu, explicându-i fiecare manevră din timpul consultaţiei.
La sfârşit l-a întrebat: – Voinice, eşti alergic la ceva? Casey a dat din cap şi i-a şoptit ceva la ureche.
Zâmbind, pediatrul a scris reţeta şi mi-a întins-o. Fără să mă uit pe ea, am băgat-o în poşetă, urmând să ne oprim la farmacie.
Mai târziu, în timp ce ne elibera medicamentele, farmacistul a remarcat intoleranţa ciudată pe care o prezintă fiul meu.
Văzându-mi expresia uimită a feţei, el mi-a arătat eticheta prinsă special de sticluţa cu medicamente.
După indicaţia medicului, pe ea era scris: „A NU SE LUA CU BROCCOLI!”

ÎNŢELEPCIUNEA COPILĂRIEI
Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în căsuţa de vacanţă, nu am aprins lumina până ce nu am închis uşa în urma noastră, şi asta ca să nu atragem după noi vreo insectă nesuferită. Cu toate acestea, câţiva licurici tot au reuşit să se strecoare pe lângă noi.
Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas şoptit: – Degeaba, bunicule. Ţânţarii-s pe urmele noastre… şi-au făcut rost de lanterne…

Nu ştiam dacă nepoţica mea recunoaşte deja culorile, aşa că am vrut să o verific. Am început să-i arăt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au.
De fiecare dată mi-a spus culoarea corectă. Mă distra să văd cu câtă importanţă rosteşte culorile, aşa că am continuat.
În cele din urmă, nepoţica mea s-a îndreptat spre uşă, rostind cu multă gravitate în glas: „Buni, acum cred că ai învăţat culorile. Încearcă să te descurci şi singură!”

După ce şi-a culcat copiii, învelindu-i cu grijă şi sărutându-i de noapte-bună, o mămică obosită şi-a schimbat hainele cu un trening ponosit şi o bluză lăbărţată şi a început să se spele pe cap. Auzind că zarva din camera copiilor devine tot mai mare, şi-a pierdut răbdarea, şi-a înfăşurat un prosop în jurul capului şi a intrat ca o furtună la ei, trimiţându-i răstit şi ameninţător înapoi în paturile lor.
Pe când ieşea din cameră, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândă: „Da ASTA cine-o mai fi fost?”

O mămică îi povestea fetiţei ei cum şi-a petrecut copilăria:
– Ne dădeam pe gheaţă în spatele casei; scrânciobul ni l-am făcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din faţă; vecinii aveau un ponei pe care îl călăream toată ziua şi culegeam mure sălbatice în pădure.
Fetiţa asculta cu ochii larg deschişi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei.
În cele din urmă a exclamat:” – Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme?!

Fotografie: De-ale celor mici ...</p><br />
<p>O mamă exasperată de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi:<br /><br />
- Cum crezi că vei ajunge în Cer? Băiatul s-a gândit câteva clipe, după care i-a spus:<br /><br />
- Păi, o să tot ies şi-o să tot intru, şi-o să tot ies, şi-o să tot intru trântind uşa, până ce Sf. Petru-mi va zice: "Dar hotărăşte-te odată, Dylan - ori înăuntru, ori afară!"</p><br />
<p>Un băieţel e trimis la culcare de tăticul lui. Cinci minute mai târziu... - Tati... Taaati... - Ce vrei? - Mi-e sete. Îmi aduci puţină apă? - Nu. Trebuia să bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: - Taaaaatiii... - CE VREI? - Mi-e SETE! Îmi aduci puţină apă? - Ţi-am spus o dată: NU! Dacă te mai aud din nou, vin la tine şi-ţi trag o bătaie...!!! Cinci minute mai târziu: - TAAAATIIIII... - CE VREI? - Când vii să mă baţi, îmi aduci, te rog, şi puţină apă, că mi-e tare sete!</p><br />
<p>Într-o zi, învăţătoarea le citeşte elevilor din clasa întâi o poveste despre un puiuţ năzdrăvan. Ajunsă la pasajul unde puiuţul încearcă să-l avertizeze pe fermier de un pericol iminent, ea citeşte: "... şi puiuţul năzdrăvan a alergat la fermier şi i-a spus: "Cade cerul! Cade cerul!"<br /><br />
După care învăţătoarea a făcut o pauză şi a întrebat clasa: - Şi ce credeţi voi că a răspuns fermierul? O fetiţă din prima bancă a început imediat să-şi fluture mâna pe sus: - Eu cred că a exclamat: "Uau! Un puişor care vorbeşte!"</p><br />
<p>PRESCRIPŢIE MEDICALĂ<br /><br />
"Din cauza unei otite rebele, m-am dus cu fiul meu, Casey, la pediatru.<br /><br />
M-a impresionat răbdarea cu care medicul a vorbit cu fiul meu, explicându-i fiecare manevră din timpul consultaţiei.<br /><br />
La sfârşit l-a întrebat: - Voinice, eşti alergic la ceva? Casey a dat din cap şi i-a şoptit ceva la ureche.<br /><br />
Zâmbind, pediatrul a scris reţeta şi mi-a întins-o. Fără să mă uit pe ea, am băgat-o în poşetă, urmând să ne oprim la farmacie.<br /><br />
Mai târziu, în timp ce ne elibera medicamentele, farmacistul a remarcat intoleranţa ciudată pe care o prezintă fiul meu.<br /><br />
Văzându-mi expresia uimită a feţei, el mi-a arătat eticheta prinsă special de sticluţa cu medicamente.<br /><br />
După indicaţia medicului, pe ea era scris: "A NU SE LUA CU BROCCOLI!"</p><br />
<p>ÎNŢELEPCIUNEA COPILĂRIEI<br /><br />
Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în căsuţa de vacanţă, nu am aprins lumina până ce nu am închis uşa în urma noastră, şi asta ca să nu atragem după noi vreo insectă nesuferită. Cu toate acestea, câţiva licurici tot au reuşit să se strecoare pe lângă noi.<br /><br />
Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas şoptit: - Degeaba, bunicule. Ţânţarii-s pe urmele noastre... şi-au făcut rost de lanterne...</p><br />
<p>Nu ştiam dacă nepoţica mea recunoaşte deja culorile, aşa că am vrut să o verific. Am început să-i arăt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au.<br /><br />
De fiecare dată mi-a spus culoarea corectă. Mă distra să văd cu câtă importanţă rosteşte culorile, aşa că am continuat.<br /><br />
În cele din urmă, nepoţica mea s-a îndreptat spre uşă, rostind cu multă gravitate în glas: "Buni, acum cred că ai învăţat culorile. Încearcă să te descurci şi singură!"</p><br />
<p>După ce şi-a culcat copiii, învelindu-i cu grijă şi sărutându-i de noapte-bună, o mămică obosită şi-a schimbat hainele cu un trening ponosit şi o bluză lăbărţată şi a început să se spele pe cap. Auzind că zarva din camera copiilor devine tot mai mare, şi-a pierdut răbdarea, şi-a înfăşurat un prosop în jurul capului şi a intrat ca o furtună la ei, trimiţându-i răstit şi ameninţător înapoi în paturile lor.<br /><br />
Pe când ieşea din cameră, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândă: "Da ASTA cine-o mai fi fost?"</p><br />
<p>O mămică îi povestea fetiţei ei cum şi-a petrecut copilăria:<br /><br />
- Ne dădeam pe gheaţă în spatele casei; scrânciobul ni l-am făcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din faţă; vecinii aveau un ponei pe care îl călăream toată ziua şi culegeam mure sălbatice în pădure.<br /><br />
Fetiţa asculta cu ochii larg deschişi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei.<br /><br />
În cele din urmă a exclamat:" - Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme?!

La multi ani, copilarie!

Imi doresc tot ce-i mai bun pentru copiii mei!

Dar astazi, amintindu-mi de frumoasa mea copilarie, citesc, iata, despre dezamagirea unor copii abia iesiti de pe…bancile copilariei (scolii) si tristetea se adauga peste oboseala unei zile de alergatura…

Oare ce-i mai asteapta pe copii nostri intr-o lume in care aud tot mai des vorbindu-se despre criza si recesiune? Intr-o lume/tara in care modelele pe care ar trebui sa le urmeze, in drumul cresterii si dezvoltarii lor, sunt fie plecate de ani buni peste mari si tari (parintii), fie lipsite de profesionalism si dedicare (profesorii)?

Intr-o tara din care, asemenea parintilor de copii, si vracii ne tot pleaca inspre ale lumii largi zari (indemnati chiar de … „comandantul de nava… suprem”), intr-o tara in care ramanem doar cu semenii nostri lipsiti de profesionalism si dedicare (politicienii si conducatorii)…

Intr-o tara in care, singurele „modele” ramase fiindu-ne ex-Columbeanca, Zavoranca, Bahmuteanca, manelistii si politicienii, incercam sa ne obisnuim copiii, inca de mici, cu sensul cuvantului FRAUDA

Si totusi… nu putem emigra cu totii pentru a le asigura un trai mai bun copiilor nostri, asa-i?

La multi ani, copilarie, la multi ani tuturor copiilor din tara aceasta (inca) a mea!!!

Au spus si ei la multi ani, astazi, de 1 iunie: Iulia, Mundi Sense, BiblioDevaFiliala3, Vienela, Idei, 7 cuvinte

Replici de copii

1. O fetita discuta cu invatatoarea despre balene.

Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa inghita un om, deoarece, desi este un mamifer foarte mare, are un gat mic.

Fetita sustinea ca Iona a fost inghitit de o balena.

Nervoasa, invatatoarea a reluat explicatia… este FIZIC IMPOSIBIL!

Micuta a spus:

– Cand o sa ajung in rai, o sa-l intreb pe Iona .

– Si daca Iona s-a dus in iad?

Raspunsul a venit prompt:

– Atunci o sa-l intrebati dumneavoastra.

 

2. O educatoare observa copii in timp ce deseneaza, oprindu-se din cand in cand sa vada cate o lucrare.
Ajungand langa o fetita care lucra cu mare atentie, o intreba ce deseneaza…
Fetita spuse:

– Il desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

– Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea tinta la desen, fetita raspunse:

– O sa stie…in cateva minute.

 

3. Un profesor la Scoala duminicala discuta despre Cele Zece Porunci cu copii de cinci – sase ani.
Le explica ce inseamna „sa cinstesti pe mama si pe tatal tau”, apoi ii intreaba:

– Exista vreo porunca facuta special sa ne invete cum sa ne purtam cu fratii si cu surorile noastre?

Fara sovaire, un baietel (cel mai mare dintre frati, in familia lui) raspunse:

– Sa nu ucizi.

 

4. Intr-o buna zi, o fetita statea langa mama care spala vasele in bucatarie. Dintr-o data observa cele cateva suvite de par carunt, in contrast cu parul negru al mamei.

Se uita fix la mama si o intreaba:

– De ce ai si par alb, mami?
Mama raspunde:

– Ei, bine, de cate ori ma necajesti si ma faci sa plang sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.
Fetita cade pe ganduri si dupa scurt timp, intreaba:

– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

 

5. Copiii fac poze in clasa, iar profesoara incearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

– Ia ganditi-va ce frumos va fi peste ani, sa spuneti: „Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau „El e Mihai, acum este doctor”.
Din spate se auzi o vocisoara:

– Si aceasta este profesoara, a murit!

 

6. O profesoara preda circulatia sanguina. Incercand sa explice cat mai clar, ea spuse:

– Acum, copii, daca stau in cap, sangele – asa cum stiti -, se va duce in cap si o sa ma inrosesc la fata.
– Da, spusera copiii.

– Atunci de ce atunci cand stau normal, sangele nu se duce tot in picioare?
Un mititel raspunse cu convingere:

– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.

 

7. La ora pranzului, copiii stateau cuminti la coada in cantina scolii elementare catolice. In capul mesei era un cos mare cu mere.

O calugarita scrisese un bilet: „Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe mere!”
Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata.

Un copil poznas adaugase o nota: „Ia cate vrei! Domnul e cu ochii PE MERE! „

IMPORTANT – Sfaturi pentru părinţi si bunici

Lecţia fluturelui
după un text italian anonim

Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon şi se opri să-l studieze. În mica lui gaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieşi prin gaura care rămânea mereu la fel de mică.

Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuţit, deschise coconul şi fluturele ieşi imediat. Totuşi, trupul lui era slab şi amorţit, iar aripile mici şi fragile abia se mişcau.

Omul continuă să-l observe, spunându-şi că aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clipă în alta, şi că atunci insecta va putea să-şi ia zborul.

Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele îşi petrecu restul vieţii târându-se pe pământ, cu trupul lui slab şi aripile chircite. Niciodată n-a putut să zboare.

Ceea ce omul nu a înţeles, în intenţia lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.

Ca şi fluturii, copiii învaţă să-şi deschidă aripile iar cei care îi înconjoară ştiu să le fie aproape, păstrând însă distanţa potrivită.

Sfaturi pentru părinţi si bunici

  • Înainte de intrarea la şcoală, ajutaţi copilul să-şi dezvolte automatismele şi obişnuinţa pentru gesturile cotidiene (să se îmbrace, să se spele pe mâini, să-şi încheie şireturile);
  • Asiguraţi-vă de faptul că micuţul a avut ocazia să trăiască experienţe pozitive, altele decât cele de acasă;
  • Limitaţi atitudinea fraţilor care l-ar putea menţine pe copil în starea infantilă (să nu vorbească în locul lui, să nu-i rezolve temele, să nu îl ajute prea mult în rezolvarea conflictelor din curtea şcolii);
  • Ajutaţi copilul să se organizeze, pentru a putea apoi să acţioneze singur;
  • Fiţi atenţi la progresele şi la noile competenţe ale copilului, mai ales dacă poate acţiona fără ajutor;
  • Daţi copilului responsabilităţi pe care şi le poate asuma;
  • Cereţi unei a treia persoane să vă înlocuiască dacă relaţia de dependenţă devine prea strânsă;
  • Furnizaţi copilului mijloacele necesare fără a face lucrurile în locul lui;
  • Însoţiţi copilul în viaţa şcolară, încurajându-l cât mai mult posibil:
  • – să facă singur tot ce poate;
  • – să-şi asume responsabilităţile şcolare şi personale;
  • – să caute propriile soluţii în faţa unei probleme;
  • – să-şi formuleze singur solicitările şi să le adreseze cui trebuie;
  • – să înlăture riscurile după posibilităţi;
  • – să aibă iniţiative; să aibă idei, să-şi exprime preferinţele, să ştie să aleagă;
  • – să folosească resursele disponibile la şcoală şi să ceară ajutorul în clasă în momentul în care are nevoie.

Părinţii prea neliniştiţi pot diminua impactul anxietăţii lor asupra copilului informându-se cât mai mult posibil şi creând legături cu persoane de încredere în mediul unde cel mic evoluează. Astfel, vor suporta mai bine separarea şi stresul. În acest fel, îşi încurajează copilul să participe la viaţa şcolară. Părinţii nu trebuie să ezite să se consulte cu alţii dacă anxietatea trăită la şcoală perturbă sau paralizează dezvoltarea copilului lor.

(Marie-Claude Béliveau – Necazurile micului şcolar)