POVESTI VIDEO


Cercul sau triunghiul? – The Point / Oblio

Filmul este povestea animata a unui tarim imaginar unde toata lumea are capul ascutit, cu exceptia unui baietel pe nume Oblio, care in ciuda formei rotunde a capului, are foarte multI prieteni. Impotriva lui este insa un conte malefic, gelos ca Oblio este mai popular decit propriul sau fiu, care decide ca baietelul este un proscris. Exilat impreuna cu credinciosul sau ciine, Arrow, Oblio porneste intr-o aventura fantastica de-a lungul careia realizeaza ca a avea capul ascutit nu este cea mai mare calitate a unei persoane.

An animated story of an unusual kingdom in which everything and everybody is pointed – except for a young boy named Oblio. Despite his round head, Oblio has many friends. But an evil count, jealous that Oblio is more popular than his own son, says that without a pointed head, Oblio is an outlaw. Along with his faithful dog Arrow, Oblio is exiled to the Pointless Forest. There, he has many fantastic experiences (including encounters with a 3-headed man, giant bees, a tree in the leaf-selling business, and a good-humored old rock). From his adventures, Oblio learns that it is not at all necessary to be pointed to have a point in life. Music composed and performed by Harry Nilsson („Me and My Arrow”), who also wrote the story. Ringo Starr narrates.

Nu puţini au fost cei care – tineri ori „oameni în toată firea” – găseau (în anii ’80 când, în plină dictatură, a fost difuzat la TVR) mare prilej de bucurie în a decodifica semnificaţiile fabulei din The Point / Oblio (narator: Ringo Starr / Dustin Hoffman; muzica: Harry Nilsson; regia: Fred Wolf) – acest cartoon de excepţie, realizat în 1971.

Povestea „din poveste” îndeamnă şi azi la o astfel (altfel?) de citire „subversivă”: în lumea (post)modernă, când copiii sunt mult mai atraşi de poveşti în imagini decât de poveşti în cuvinte (scrise ori citite), un tată (nostalgic după vremurile de-altă dată, când copiii erau mai docili şi mai ascultători faţă de părinţi) îi citeşte copilului său, ca bedtime story, despre Oblio – arhetipul de outlaw, de misfit, de freak într-o societate ce respectă Legea.

Iar Legea prevede ca – în acel Regat – toţi şi toate trebuie fie pointed, să aibe un point. Oblio este primul şi singurul copil cares-a născut în The Pointed Village fără să aibă – lucru nemaiîntâlnit în acele timpuri – un point (un ţugui pe cap). Ca atare, este izgonit (prin maşinaţiunile Contelui malefic, căci Oblio l-a învins la jocul cu triunghiul pe fiul Contelui, dar şi prin concursul Regelui apatic, ce nu voia să existe niciun fel de probleme în Regatul său) din cetate. Unde? În Pădurea-fără-rost (The Pointless Forest).

Iată-ne ajunşi în miezul unei teme fundamentale a culturii omenirii: Drumul – întotdeauna mai interesant decât Ţinta (care e cuprinsă-n Drum). Odiseea întru înţelepţire. The Waste Land. Dar cât de waste este ţinutul în care Oblio (împreună cu câinele său, Arrow) e alungat, cât de fără rost (pointless) este această pădure? Asemenea altor personaje de film, Oblio găseşte un sens (a point) în tot ceea ce vede şi întâlneşte în peregrinările sale şi aplică (fără să ştie, desigur) maxima unui filosof precum Constantin Noica: Dacă viaţa n-are niciun sens, pot să-i dau eu unul.

Asta pentru că învaţă să-şi deschidă ochii – şi mai ales ochii minţii – la toţi şi la toate, să fie cool (să rămână, vorba poetului, la toate rece), aşa cum l-a povăţuit The Rock Man; pentru că ajunge să preţuiască vremea (să înveţe – după întâlnirea cu The Man in the Leaf Business: „timing and honesty is the name of the game” – ce e acela timing) şi… truda: „Rest? You and your dog” – îi spune The Tree Man, oferindu-le să muncească împreună – „will work like a dog. You will rest only in the fifth season, and there aren’t any fifth seasons. But there are rewards: it’s exciting work manufacturing leaves.”

Lecţia pe care Oblio o deprinde în urma surghiunului său: you don’t have to have a point to have a point because everyone has some kind of a point, whether it shows or not. Sau, pe româneşte: nu este necesar să fii ca toţi ceilalţi pentru a avea un punct de vedere şi un rost pe lume. Învăţătura pe care-o desluşeşte copilul din poveste: dacă cineva nu e ca restul lumii nu trebuie alungat din cetate. Important e să vrei să îţi descoperi rădăcinile, să descoperi cine eşti, să înţelegi mai ales că ceea ce este în capul tău e infinit mai important decât ceea ce ai (sau nu ai)pe cap…

Cine este cu adevărat fără rost (pointless) în această odisee? The Pointed Man – întruchipare a zeflemelii, a băşcăliei, a gândirii „cârcotaşe”, „nihiliste”.

La final de odisee, Oblio şi Arrow se întorc acasă obosiţi şi, cu siguranţă, mai înţelepţi: descoperind că totul are un sens (has a point), lui Oblio i-a crescut, sub căciula ţuguiată (pe care i-o croşetase maică-sa pentru a-i masca, de ochii lumii, „infirmitatea”) un… point: acum eleste cel ţuguiat, în timp ce tuturor celorlalţi li s-a topit, miraculos ţuguiul trufaş de pe creştet, iar clădirile şi tot ce era pointed se transformă şi ele, rotunjindu-se, „smerindu-se” cumva. Cercul a luat locul triunghiului.

Micutul Oblio – „The Point / Oblio”

sursa

sursa film: youtube

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s