Alimente interzise pentru copii

5 alimente complet interzise pentru elevi

Alimentatia reprezinta un factor important, care contribuie la succesul scolar al micutilor nostri, de aceea, trebuie sa ii acordam o atentie deosebita. Nu este intotdeauna corect sa le facem pe plac celor mici atunci cand au diferite pofte culinare!
Alimentele in sine si de multe ori ingredientele pe care le contin pot sta in calea succesului scolar al copiilor nostri. Multe dintre acestea ii supun oboselii si diferitelor boli, nu ii lasa se se concentreze si sa retina informatii si chiar ingreuneaza procesul de invatare.
Stim ca fiecare parinte isi doreste un copil sanatos si inteligent, iar de multe ori acest aspect depinde chiar de ei.
Iata lista alimentelor interzise pentru copii:
Zahar – de multe ori suntem tentati sa ne rasplatim micutii dupa o fapta buna cu ceva de dulce: o prajitura, o ciocolata sau sucuri carbogazoase. Estea cea mai mare greseala a parintilor. Cei mici nu au nevoie de dulce pentru a fi energici! Zaharul provoaca dependenta si creeaza celor mici nevoia de a consuma dulciuri, care pot avea efecte negative pe termen foarte lung.
Sare – medicii recomanda parintilor sa evite sa ofere copiilor alimente care contin sare, deoarece sistemul lor digestiv si rinichii nu pot procesa surplusurile de sare si risca sa contribuie la aparitia unor tulburari si dezechilibre grave in organism.
Mezeluri – sunt complet interzise de catre medicii pediatrii, cel putin pana la varsta de 10 ani. Dupa aceasta varsta cei mici pot consuma cel mult 10 grame de mezeluri pe zi, dar nu mai mult de doua ori pe saptamana, deoarece carnea tocata, amestecurile si alte ingrediente din mezeluri sunt extrem de nocive pentru copii.
Conserve – sunt nocive pentru sanatatea copiilor deoarece prezinta un risc ridicat de contaminare cu toxina botulinica, din cauza ingredientelor pe care le contin, dar si din cauza procesului de preparare. Evitati de asemenea si produsele afumate, crud-uscate sau semi-preparate.
Margarina – trebuie exclusa obligatoriu din alimentatia copiilor! Puteti inlocui margarina cu unt, pasta de branza de vaci, unt de cocos tartinabil si alte produse cu grasimi cat mai naturale.

Guacamole pentru bebelusi si copii: Reteta super simpla si sanatoasa

Mic dejun sanatos…

Varianta: mezina mea (10 ani) l-a mancat cu placere, la verisoara ei, pe paine prajita, preparat cu usturoi si putin ulei de masline.

Copii si Parinti | Jurnal de gastronomie, calatorii si parenting

Ador guacamole pentru ca este mai mult decat un aperitiv, mai mult decat o gustare. Este sanatate in fiecare lingura de crema. La baza, este doar crema de avocado. De aici incepe distractia. In Mexic se serveste cu chilli iute. In Spania se serveste cu rosii cherry. In Italia se serveste cu putin ulei de masline pe foccacia. Fiecare cum stie, deh… Eu am propria reteta de guacamole si pe langa aceasta am si reteta de guacamole speciala pentru bebelusi si copii 🙂

guacamole pentru bebelusi si copii guacamole pentru bebelusi si copii

Important de retinut este faptul ca medicul pediatru iti va da voie sa ii dai bebelusului avocado de la 11 luni sau chiar mai tarziu. Unii medici recomanda avocado chiar mai devreme. Fiecare medic are propria sa lista de diversificare si te sfatuiesc sa ii respecti sfaturile. Le ofera in functie de dezvoltarea bebelusului, fiecare in parte 🙂

guacamole pentru bebelusi si copii guacamole pentru bebelusi si…

Vezi articol original 194 de cuvinte mai mult

7 retete culinare pentru copii mofturosi

Pe lista poate fi adaugata si pizza de casa, cu legume din plin (feliute subtiri de dovlecel, ardei gras, masline, felii de rosii) si carne sanatoasa (pui si curcan taiat marunt si innabusit la aburi in prealabil)

Alte retete culinare pe care cei mici ar putea sa le accepte cu usurinta:

ALIVE

Iata doar 7 retete culinare pentru copii mofturosi, retete simple si rapid de preparat. Ideal este sa includem in hrana copiilor alimente sanatoase, inalt nutritive, cu legume si verdeturi din prod…

Sursă: 7 retete culinare pentru copii mofturosi

Vezi articol original

Anul scolar 2016-2017

Ordinul MENCS nr. 4577/2016 privind structura anului şcolar 2016-2017 a fost publicat înMonitorul Oficial, Partea I, nr. 552 din 21 iulie și se aplică de la data apariției.

Anul şcolar 2016-2017 va avea 35 de săptămâni de cursuri, care vor însuma 169 de zile lucrătoare. Prin excepţie, unii elevi vor avea un an şcolar mai scurt (clasele terminale de liceu vor avea doar 32 de săptămâni şi vor încheia pe 26 mai 2017, iar cele de clasa a VIII-a vor avea 34 de săptămâni şi vor încheia pe 9 iunie) sau chiar mai lung (învăţământul special va avea 37 de săptămâni de cursuri).

Anul scolar 2016-2017 incepe pe data de 12 septembrie 2016, se incheie pe data de 16 iunie 2017 si se structureaza pe doua semestre, dupa cum urmeaza:

  • Semestrul I (19 săptămâni):
    • cursuri: 12 septembrie 2016 – 23 decembrie 2016;
    • vacanţa de iarnă: 24 decembrie 2016 – 8 ianuarie 2017;
    • cursuri: 9 ianuarie 2017 – 3 februarie 2017;
    • vacanţa intersemestrială: 4 februarie 2017 – 12 februarie 2017;

Notă: În perioada 29 octombrie 2016 – 6 noiembrie 2016, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar vor fi în vacanţă.

  • Semestrul II (16 săptămâni):
    • cursuri: 13 februarie 2017 – 14 aprilie 2017;
    • vacanţa de primăvară: 19 aprilie 2017 – 30 aprilie 2017;
    • cursuri: 2 mai 2017 – 16 iunie 2017;
    • vacanţa de vară: 17 iunie 2017 – 10 septembrie 2017.

Notă: Pentru angajaţii sistemului educaţional, anul şcolar se desfăşoară între 1 septembrie 2016 şi 31 august 2017.

„Unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare vor marca prin manifestări specifice ziua de 5 octombrie – Ziua internaţională a educaţiei, ziua de 5 iunie – Ziua învăţătorului şi 1 Iunie – Ziua copilului, conform planificărilor existente la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar”, se arată în ordinul de ministru. Citește în continuare

Cum îl dezveţi să mai fie pârâcios

Specialiştii spun că pârâtul este un comportament normal la copii şi este mai întâlnit la preşcolari şi la cei din primii ani de şcoală. La această vârstă, copiii sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă şi în acelaşi timp tind să observe şi să respecte foarte mult regulile. Orice abatere este sesizată şi taxată de către cel mic, și aşa ajung cei mai mulţi să îşi pârască colegii, prietenii, dar mai ales fraţii cu care se află într-o permanentă competiţie. Mândri de faptul că ei pot respecta foarte bine regulile şi foarte atenţi la abaterile celorlalţi, copiii cred că adulţii trebuie să fie imediat alertaţi, indiferent dacă este vorba de ceva important sau nu.

Dar, acest obicei al copilului de a raporta imediat ce fac ceilalţi poate deveni o mare problemă. Cu timpul, din cauza faptului că este pârâcios, copilul ar putea ajunge să fie marginalizat şi să îşi facă tot mai greu prieteni.

Dacă şi copilul tău a început să facă din pârâtul copiilor un obicei este timpul să îl împiedici. Iată şase strategii care ar putea da rezultate şi în cazul tău.

  1. Explică-i care este diferenţa dintre a povesti o întâmplare şi a pârî, atunci când un prieten de-al său face ceva. Dacă este vorba de un incident minor, nu are rost să vină să îţi dea raportul imediat. Acest tip de comportament îl poate lăsa fără prietenul respectiv, iar copilul tău trebuie să ştie acest lucru.
  2. Învaţă-l să îşi rezolve singur problemele. Acest tip de atitudine îi va fi de folos în multe situaţii în viaţă şi îl poate vindeca şi de obiceiul pârâtului. De exemplu, atunci când un prieten trişează la un joc sau îi adresează nişte vorbe mai puţin frumoase, învaţă-l să ia atitudine şi să îi dea prietenului său lecţiile pe care le merită în funcţie de situaţie. Va fi mult mai bine pentru cel mic decât dacă ar veni fuga la tine să îşi pârască prietenul.
  3. Află motivul pentru care copilul tău este un mic pârâcios. Unii copii pârăsc ca să se răzbune, aţii îşi doresc doar să atragă atenţia. Ca părinte, este important să ştii care sunt motivele care îl determină pe copilul tău să fie pârâcios.
  4. Înconjoară-l cu atenţie! Atunci când copilul are atenţie din partea părinţilor, şansele ca să dezvolte un astfel de obicei sau altele asemănătoare sunt mai mici. Dacă îi acorzi zilnic măcar jumătate de oră în care să vă jucaţi, să râdeti, să alergaţi atunci aceste comportamente, prin care cel mic de fapt caută să vă atragă atenţia, nu vor exista.

 

 

Jocuri de gandire critica pentru copii

Varsta: 6 – 11 ani.

Jocurile de gandire critica, in afara de faptul ca pot fi distractive, il ajuta pe copil sa invete sa analizeze si sa interpreteze situatii, abilitati care pot fi utile de fiecare data cand este nevoie sa ia o decizie. Iata cateva jocuri pe care le poti propune copilului.

  • Inchisoarea cuvintelor

Este un joc prin care copiii realizeaza importanta puterii si a libertatii de exprimare, importanta cuvintelor pentru a putea exprima ceea ce simtim si gandim. Aveti nevoie de o coala de hartie si un creion.

Porneste de la povestea: “Pamantul este condus de catre un urias foarte puternic care iti cere sa scrii pe o hartie doar 20 de cuvinte de care ai avea nevoie ca sa supravietuiesti si sa comunici cu celelalte persoane. Apoi, dupa ce le-ai scris pe hartie, iti cere sa scrii un scurt text folosind numai acele cuvinte. Poti folosi de mai multe ori acelasi cuvant, dar nu poti folosi alte cuvinte decat cele de pe lista. Textul trebuie sa aiba inteles si cursivitate, iar daca folosesti si alte cuvinte, uriasul se va infuria”.

Jocul ii ajuta pe copii sa analizeze si sa selecteze acele cuvinte care sunt esentiale pentru comunicare. Poate fi mai simplu sa aleaga cuvintele daca decideti dinainte despre ce va fi vorba in textul pe care il va compune:).

  • Fapte sau opinii?

Este un joc propus pentru a-i invata pe copii sa faca diferenta dintre fapte si opinii. Pentru acest joc ai nevoie de coli de hartie si creioane si de atentia copiilor.

Cum se joaca:

Explica-le ce inseamna un fapt si ce inseamna o opinie: faptele sunt sustinute de dovezi in care putem avea incredere, dovezi verificabile, iar opiniile sunt expresia preferintelor sau dorintelor noastre. De multe ori, oamenii tin mai mult la propriile opinii decat la fapte si le confunda destul de des:).

Citeste pe rand cate o propozitie. Copiii trebuie sa decida pentru fieare propozitie daca este fapt sau opinie, notand in dreptul ei, de exemplu “F” de la fapt si “O”de la opinie. La final reia-le si ajuta-i sa se verifice. Nu uita sa clarifici fiecare propozitie pe care au indentificat-o incorect astfel incat copiii sa inteleaga diferenta dintre fapt si opinie.

Iata cateva exemple:

“Tatal meu este cel mai bun tata din lume.” – O

“Cainii sunt animale de companie mai fidele decat pisicile.”- O

“Mama mea este mai scunda decat mama colegului meu de banca.”- F

“Ghioceii sunt mai frumosi decat brandusele.”- O

“Saritul cu coarda este periculos pentru copii.”- O

“Durerea de dinti e insuportabila.”- O

“Albina este mai harnica decat trantorul.”- F

“Apa ingheata la 0 grade.”- F

“Primavara este mai frumoasa decat vara.”- O

Iar lista propozitiilor poate continua.

  • Care e intrebarea?

Jocul consta in prezentarea unei liste de raspunsuri, copilul urmand sa formuleze intrebarile corespunzatoare. Iata un exemplu de lista de raspunsuri:

  • 1 Decembrie
  • Paris
  • Hymalaya
  • Sumerienii
  • Atena
  • Origami

Pentru fiecare raspuns, pot fi formulate mai multe intrebari:). Iar pentru a face jocul mai interesant, poti include in lista informatii despre care copilul nu stie foarte multe lucruri, pentru a-i trezi curiozitatea sa afle.

SURSA: SuntParinte.ro
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/34547181@N00/8504514408/

CE  SUNT BUNICII ?

(În viziunea unor copii de până la 8 ani)

Bunicii sunt o doamna si un domn care nu au proprii copii, de aceea le plac de copiii altora.

Bunicii nu au nimic altceva de facut decat sa ne astepte cand mergem sa-i vizitam.

Sunt atat de batrani incat nu ar trebui sa se joace mult sau sa alerge.

Dar sunt de treaba pentru ca ne duc la magazin si ne dau  bani.

Sunt oamenii aceia care cand merg cu noi la plimbare, incetinesc
pasul ca sa ne arate frunze sau insecte pe jos.

Ei nu tipa niciodata la noi sa ne grabim.

In general bunicile sunt grase, dar nu chiar atat de grase
incat sa nu ne poata lega sireturile.

Sunt oamenii care poarta ochelari si lenjerie intima caraghioasa.

Bunicii nu trebuie sa fie destepti. Ei trebuie sa raspunda la
intrebari  ca „De ce Dumnezeu nu este casatorit”

sau „De ce cainii fugaresc pisicile”.

Sunt oamenii care, atunci cand ne citesc povesti, nu sar peste
pasaje ca sa scape mai repede. Si nu se supara daca ii rugam
sa ne mai citeasca o data povestea.

Toata lumea ar trebui sa incerce sa aiba bunici, mai ales daca nu
au televizor pentru ca sunt singurii carora le place sa
petreaca timp cu noi.

Sunt oamenii care stiu ca nu ar trebui sa mancam dulce inainte de
culcare dar totusi ascund dulciuri pentru noi si ni le aduc
in pat si ne saruta de noapte buna chiar daca am fost rai
mai devreme.

Raspunsul unui copil de 6 ani la intrebarea unde locuieste bunica lui:
Bunica locuieste la aeroport si cand avem chef de ea mergem acolo
si o luam. Cand vizita s-a terminat, o ducem inapoi la aeroport…

Cum il inveti pe copil tabla inmultirii mai usor

tabla inmultirii tabel

Tabla inmultirii de la 1 la 10 se numara printre cele mai dificile capitole de matematica pe care le invata copiii in clasele primare, pentru ca este necesara multa repetitie si descurajarea poate sa apara repede:).

Iata o alta modalitate de a prezenta grafic tabla inmultirii, care il poate ajuta pe copil sa o invete mai usor.

Folosirea culorilor diferite il ajuta pe copil sa gaseasca mai usor numerele inmultite cu ele insele (2×2, 3×3) si felul in care se intersecteaza rezultatele tablei inmultirii.

Cum il poti ajuta pe copil sa invete tabla inmultirii mai usor?

  • Concentrati-va pe cate o tabla a inmultirii: de exemplu, repetati impreuna tabla inmultirii cu 2 pana cand copilul a invatat-o in totalitate.
  • Pune-i copilului intrebari din tabla inmultirii in ordine aleatoare: 2×3, 5×2, 9×2.
  • Asigura-te ca a inteles principiul inmultirii.
  • Explica-i ca ordinea termenilor nu conteaza si rezultatul inmultirii este acelasi atat pentru 3×6, cat si pentru 6×3, de exemplu.

Iti recomandam si: VIDEO Cum il inveti pe copil tabla inmultirii

sursa: suntparinte.ro

Ce este MAMA ?

 La școală, profesoara de limba română, le dă copiilor o lucrare în care, printre altele, le cere să analizeze dintr-un text substantivul mama. 
Unul dintre elevi răspunde acestei cerințe cu o propoziție simplă: “Mama nu e substantiv.”
Profesoara îl penalizează pentru greșeala sa și îi scrie pe lucrare răspunsul: 
“mama = substantiv comun, numărul singular, genul feminin, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect”. 
Ea le cere copiilor ca a doua zi să vină la oră cu lucrările semnate de către părinți.
A doua zi, lucrarea acelui elev nu era semnată dar pe ea apărea scris ceva nou:
“Nu sunt de acord. Comun este cel mai nepotrivit apelativ pentru mama. Mama e specială. Genul e neutru nu feminin, ea a muncit cot la cot cu bărbații și a fost blândă și frumoasă ca o sfântă. Iar cazul nu  e nominativ, ci vocativ, când o caut strig: mamă! Aș putea fi de acord cu numărul singular pentru că, da, întradevăr, mama e unică. Dar mama nu e substantiv, de sâmbătă mama e înger și nu mai poate semna lucrarea, iar asta a fost semnătura mea în locul ei. Cred că e de acord.”
Profesoara a citit și i-a spus elevului: “Cu siguranță e de acord.”
Sursa: Din culori

Universitatea analfabeților – cititi si minunati-va!

Catastrofa învățământului universitar

autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti
(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)

Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere.

Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley).

Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”).

Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

– pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;
– verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;
– “Obijnuit” e incorect;
– “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;
– “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);
– nu se zice “propiu”, ci “propriu”;
– “them” nu poate înlocui “their”;
– nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;
– “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
– “combinated” nu există în engleză;
– “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);
– “writted” e incorect, în loc de”wrote“;
– “poetry” nu e identic cu “poem”;
– “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;
– “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;
– “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;
– “beautifuly thing” e incorect;
– “tryed” e incorect;
– “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);
– “tooked place” e incorect;
– tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
– “Romeo and Juliet” nu e un roman;
– “Romeo and Juliet” nu e un poem;
– Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni.

Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“.

Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii).

Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă).
Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe.

Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)
World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

– Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

– Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

– Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

– Universitatea Bucureşti era pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

– Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

– Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

– Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

– Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :
1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

Cine e de vină?
Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

  • Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).
  • Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.
  • Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).
Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi atunci, de ce va mirați ca a ajuns sa fie condus de idioți?

Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

  • Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!
  • Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor.

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.
De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te si îngroașă coada șomerilor!
România o sa fie mai puternică după ce o sa mori tu de foame!