Sistemul public de invatamant distruge creativitatea elevilor

Au fost trei teme în esența conferinței, relevante pentru ce vreau să discut. Una dintre ele e extraordinara dovadă a creativității umane în toate prezentările de până acum și în lumea de aici, prin varietatea și gama largă a prezentărilor. A doua e că ne aflăm în situația că habar n-avem ce va fi în viitor. N-avem nici cea mai vagă idee despre ce-ar putea ieși.

Mă interesează învățământul, de altfel constat că pe toți îi interesează. Nu-i așa? Mi se pare interesant când ești la o petrecere și spui că lucrezi în învățământ… îi vezi cum se albesc la față. Dar dacă-i întrebi despre educația lor, te pun la perete. Pentru că e unul din lucrurile la care ținem mult. Am dreptate? La fel ca religia, banii și alte lucruri. Sunt deci foarte interesat de educație și cred că toți suntem. Avem un mare interes personal, parțial pentru că educația e cea care ne va duce la viitorul greu de imaginat. Hai ne gândim: copiii care încep școala anul acesta se vor pensiona în 2065. Nimeni nu are habar cum va arăta lumea peste 5 ani. Și totuși trebuie să-i educăm pentru viitor. Impredictibilitatea aceasta e extraordinară.

Iar a treia parte – suntem totuși de acord cu toții – sunt aptitudinile extraordinare ale copiilor, aptitudinile de a inova. Aseară Sirena a fost o minune, nu-i așa? Ați văzut ce poate să facă. Excepțională, dar nu atât de excepțională în raport cu vârsta copilăriei. E o persoană extraordinar de dedicată care și-a descoperit un talent. Eu afirm că toți copiii au talente extraordinare, iar noi le risipim, fără milă chiar.Vreau să vorbesc despre educație și despre creativitate. Eu afirm că acum creativitatea e la fel de importantă în educație ca scrisul și cititul, și ar trebui să-i dăm aceeași importanță.

Am auzit recent o poveste și-mi place s-o spun, despre o fetiță la ora de desen; avea 6 ani, stătea în spate și desena. Învățătoarea spunea că fetița nu e niciodată atentă, dar la orele de desen era. Uimită învățătoarea s-a dus la ea și a întrebat-o: „Ce desenezi?” Iar fetița a spus: „Îl desenez pe Dumnezeu.”Învățătoarea a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Iar fetița a spus: „O să afle imediat!”(Râsete)

Când fiul meu avea 4 ani, în Anglia a jucat în piesa „Nașterea Domnului”. Vă amintiți povestea? În fine, James l-a jucat pe Iosif și ne-am bucurat. Consideram că e unul din rolurile principale. Am umplut locul cu „agenți” în tricouri: „James Robinson ESTE Iosif!” El nu avea nimic de spus, dar știți partea când intră cei 3 regi. Intră cu daruri, aduc aur, tămâie și smirnă. Chiar așa s-a întâmplat. Eram în sală și cred că au greșit ordinea. Că l-am întrebat apoi pe James dacă așa trebuia. „Da. De ce, am greșit?” Au schimbat ordinea, zic eu. Cei trei băieți au intrat – copii de 4 ani cu șervete pe cap – și au adus niște cutii. Primul a spus: „Îți aduc aur.” Al doilea: „Îți aduc smirnă.” Iar al treilea: „Îți aduc tămâioasă.”(Râsete)

Vedem în toate astea cum își asumă copiii riscuri. Și dacă nu știu, tot încearcă. Am dreptate? Nu se tem de greșeli. Nu spun că a greși e totuna cu a fi creativ. Dar știm că dacă nu ești gata să greșești, nu vei crea niciodată ceva original. Dacă nu ești gata să greșești. Până la maturitate majoritatea copiilor pierd acestă calitate. Ajung să le fie frică să greșească. Conducem companiile în felul acesta, stigmatizăm greșelile. Acum în sistemele naționale de învățământ greșelile sunt cel mai rău lucru posibil. Iar rezultatul e că educăm oamenii să-și piardă capacitățile creative. Picasso a spus odată că toți copiii se nasc artiști. Problema e să rămânem artiști pe măsură ce creștem. Eu sunt convins că pe măsură ce creștem creativitatea nu apare, ci dispare. Mai precis, dispare în urma educației. De ce oare?

Ne-am mutat din Stratford în Los Angeles și vă vorbesc puțin despre tranziție. Dar e surprinzător când te muți în SUA și umbli prin lume: toate sistemele de învățământ din lume au aceeași ierarhie a materiilor. Toate, nu contează unde mergi, deși ai crede că diferă. Primele sunt matematica și limbile, apoi disciplinele umaniste, iar la coadă sunt artele, peste tot pe Pământ. Și aproape în orice sistem e o ierarhie în cadrul artelor: arta și muzica au de regulă un statut mai important decât teatrul și dansul. Nu există niciun sistem de învățământ unde copiii să învețe zilnic dansul, așa cum învață matematică. De ce? De ce nu? Cred că e important; și matematica e importantă, dar și dansul. Copiii dansează mereu dacă au voie. Toți dansăm. Toți avem un corp, nu? Adevărul e că pe măsură ce cresc, îi educăm progresiv de la talie în sus. Apoi ne concentrăm pe cap. Mai ales pe o parte.

Dear teacher,

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese „Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui”.
Profesoara din clasa a 2-a scrisese „Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea”
Profesoara din clasa a 3-a scrisese „Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva”
Profesoara dintr-a 4-a a scris „Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei”
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune „Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama”.
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard. 

NOUL AN ŞCOLAR

Anul scolar 2013-2014 a inceput, oficial, pe data de 1 septembrie 2013 si se va incheia pe 31 august 2014, insumand 36 de saptamani de cursuri, adica 176 de zile lucratoare, potrivit Ordinului Ministerului Educatiei Nationale nr. 3818/2013 privind structura anului scolar 2013-2014 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 430, din 15 iulie 2013.

Conform prevederilor cuprinse de actul normativ, cursurile pentru anul scolar 2013-2014 vor debuta oficial la 16 septembrie (in perioada 1-16 septembrie doar cadrele didactice se vor prezenta la unitatile de invatamant, n.red.) si se vor incheia la data de 20 iunie 2014, anul scolar fiind structurat dupa cum urmeaza:

Semestrul I       

Cursuri – luni, 16 septembrie 2013 – vineri, 20 decembrie 2013

• In perioada 2 – 10 noiembrie 2013,  clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta
• Vacanta de iarna – sambata, 21 decembrie 2013 – duminica, 5 ianuarie 2014

Cursuri – luni, 6 ianuarie 2014 – vineri, 31 ianuarie 2014

• Vacanta intersemestriala – sambata, 1 februarie 2014 – duminica, 9 februarie 2014

Semestrul al II-lea            

Cursuri – luni, 10 februarie 2014 – vineri, 11 aprilie 2014

• Vacanta de primavara – sambata, 12 aprilie 2014 –  marti, 22 aprilie 2014

Cursuri – miercuri, 23 aprilie 2014 – vineri, 20 iunie 2014

• Vacanta de vara – sambata, 21 iunie 2014 – duminica, 14 septembrie 2014

Una dintre noutatile pe care actul normativ o introduce este impartirea, in mod aproximativ egal, a celor doua semestre. „In acest fel, se poate realiza un echilibru intre timpul alocat studiului si acela alocat asimilarii invatarii si perioadei de odihna”, puncta MEN la sfarsitul lunii mai referitor la acest aspect.

In plus, conform documentului mentionat, o modificare majora consta in acordarea elevilor unei zile libere in plus. Mai precis, institutia a decis sa acorde cadrelor didactice si elevilor inca o zi libera pentru perioada sarbatorilor pascale, respectiv ziua de marti, 22 aprilie 2014.

 

Aproximativ 3.200.000 de elevi şi preşcolari au început luni cursurile primului semestru al noului an şcolar 2013 – 2014. Potrivit unui ordin al ministrului Educaţiei, noul an şcolar

Medaliaţii români la olimpiadele internaţionale de matematică

 La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: ”România”. Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gât le atârnă medalii. La unii, de aur.”Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Când îl afişează, o fac cu mândrie.

Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie.

În concluzie, nişte tocilari!

 Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire?

Nu crede ce ţi se spune, cercetează!

     Am primit un email parcă venit de nicăieri. O veni din Lună pentru că expeditoarea(pe care nu o cunosc) are ID „selena”. Nu ştiu ce m-a făcut să supun atenţiei voastre textul?! Să fie ironia amară? Să fie performanţa acestor adolescenţi minunaţi? Să fie gîndul că într-o zi  fiii, finii, nevestele, amantele, nepoţii şi afinii  potentaţilor zile vor fi înlocuiţi pe listele parlamentare şi ministeriale de tineri valoroşi? Sigur, nu cred ce spun acum! Semidocţii, clanurile, lichelele şi golănaşii vor continua să conducă această ţară de pripas, iar geniile, satistite de rău, vor apuca cele drumuri ale străinătăţii. Îmi este greu să o spun, dar cu o astfel de tagmă politică şi cu asemenea  votanţi spălaţi pe singura circumvoluţiune, România nu are şansă! Evident, nici cei care au ceva glagorie şi conştientizează ceea ce se întîmplă în jurul lor! Mîntuirea noastră, ca popor, poate veni odată cu binefăcătorul…

Vezi articolul original 766 de cuvinte mai mult